Story Time: Neon Gravestones – Ei glorifică suicidul

T3vic7q.jpg
sursa foto: Imgur.com

În vreme ce R. discuta cu celălalt despre trecut, la televizor era difuzată o ştire despre sinuciderea unui celebru cântăreţ.

Cei doi au întrerupt conversaţia, pentru a asculta ce avea de spus prezentatoarea.

Acelaşi limbaj de lemn, aceleaşi false păreri de rău, regrete şi aşa mai departe. Subiectul era tratat ca de obicei, aşadar. Nimic altceva decât o pâine de mâncat pentru vulturii din media.

– Te-ai gândit vreodată să o faci? întrebă celălalt, brusc.

R. înţelese imediat la ce se referea.

– O dată?! De două ori AM ÎNCERCAT. De fiecare dată, însă, s-a găsit cineva care să-mi salveze viaţa. Pe atunci, i-am urât din suflet.

– Iar acum nu îi mai urăşti…

– Nici vorbă. Datorită lor am reuşit să ajung unde am ajuns. Adică să fiu mulţumit şi împăcat cu mine însumi.

Vezi tu… În opinia mea, atinsesem vârful, apogeul. Şi ca să fiu sincer, din punct de vedere al notorietăţii, cam aşa era.

Ca un prost ce eram, voiam şi mai multă recunoaştere. Asta, la suprafaţă, cel puţin. În sinea mea ştiam că pot mai mult. Din punct de vedere artistic, mă refer. Neoanele alea blestemate…

– Despre ce neoane vorbeşti?

– Cele pe lângă care treceam în fiecare noapte şi care mă ademeneau iarăşi şi iarăşi. Pietrele acelea de mormânt frumos luminate, colorate. Pe una dintre ele era scris numele meu. Părea atât de frumos…

– Şi crezi că doar celebrităţile sunt ispitite sau văd aceste neoane despre care vorbeşti?

– Sigur că nu. Există oameni care după ce observă modul în care media glorifică şi romanţează suicidul, în subconştient, le încolţeşte această idee – consideră că în acest fel le vor da o lecţie celor pe care îi considera vinovaţi.

– Vinovaţi? Pentru ce?

– Pentru că nu le oferă atenţia sau dragostea de care au nevoie. Sau de care CRED că au nevoie. Printre altele…

În schimb, între noi fie vorba, am doar respect pentru cei care refuză lecţia asta – pentru cei care îşi văd în fiecare noapte numele strălucind atât de frumos acolo, în întuneric, dar trec mai departe de fiecare dată. Aceia merită iubiţi, respectaţi, glorificaţi, dacă vrei. Ei sunt adevăraţi eroi, iar lecţia lor trebuie răspândită şi învăţată pe de rost de toţi ceilalţi.

Acum, scuză-mă pentru o clipă.

Merse în cealaltă cameră, unde se afla cea care a rămas alături de el în tot acel timp, în ciuda a tot ce s-a întâmplat.

– Promite-mi un lucru, te rog, îi spuse femeii.

– Ce anume? întrebă aceasta, nedumerită.

– Dacă e să pierd în faţa propriei mele persoane, în cele din urmă, nu mă vei plânge. Nici măcar pentru o zi.

– Te referi la…

– Da.

– Dar nu se va întâmpla. Asta nu mai e valabil.

– Promite-mi, te rog.

– Promit, spuse femeia, zâmbind, de data asta.

Amândoi ştiau că nu avea să se întâmple niciodată că el să mai încerce să…

Reveni în cameră, pentru a relua discuţia.

– Şi chiar crezi că media e de vină pentru aceste acte disperate?

– În mare parte, da. Glorifică suicidul, după cum ţi-am mai spus. Te ridica pe un piedestal, odată ce ai recurs la soluţia asta. Asta dacă eşti celebritate. Nu le pasă de consecințele acestor acţiuni (probabil) inconştiente.

Mă rog, nu cred că le pasă prea mult nici de cei celebri care îşi pun capăt zilelor în strigătul lor disperat după şi mai multă atenţie. Până la urmă, pentru presă nu rămâi decât un personaj care poate vinde tiraje întregi, poate face audienţă sau trafic pe internet. Nimic mai mult decât o cale simplă de a face bani rapid. În niciun caz nu te privesc ca pe un om. Nici măcar după ce…

Ba chiar încearcă să te împingă, ţi-am spus. Societatea, în general, asta face. Te împinge spre neoanele despre care îţi spuneam. Ajuns acolo, va fi foarte greu să rămâi suficient de puternic încât să îl refuzi pe acela care te îndeamnă să îţi linişteşti oasele sub el. Lumina lui frumoasă şi rece te va orbi şi îţi va fi atât de greu să treci de atâtea ori pe lângă el fără să i te oferi la schimb pentru ceea ce are el să îţi ofere.

– Şi ce îţi oferă, concret?

– Numele luminat, pentru o vreme. Doar că, după un timp, lumina asta va slăbi în intensitate. Se va stinge, încet, dar sigur. Nu va mai avea pentru ce să strălucească. Cei care au avut grijă ca piatra ta să strălucească atâta timp cât ai fost în viaţă, o vor lăsa baltă, după aceea. Vor trece la altă piatră, care cheamă pe altcineva. Şi aşa merg lucrurile…

În final, te-aş îndemna să mergi la cineva care înţelege minunea pe care o trăieşte zilnic. Mergi la el sau la ea şi sărbătoriţi împreună. Nu există motiv mai bun de sărbătoare decât… viaţa. Nu mai aştepta, nu face aceeaşi greşeală, că mai târziu poate fi PREA târziu…

Inspirat din piesa cu acelasi nume: https://www.youtube.com/watch?v=5MeQ9rA2Ifg

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s