Story Time: Ziua cea mare (II)

transparent-silhouettes-of-man-and-woman-Download-Royalty-free-Vector-File-EPS-95653

Urcă în mașină relaxat, optimist, dar în scurt timp începe să se streseze din cauza traficului infernal. Să fie într-adevăr aceasta sursa de stres? Cu siguranță că nu e DOAR aceasta.

Zăpada cade în continuare fără să dea semne că s-ar opri prea curând, iar mașinăriile speciale nu fac față. După douăzeci de minute în care a parcurs cel mult cinci sute de metri, observă două dintre utilajele acelea operate de la distanță răsturnate cu roțile în sus. Nu știe dacă să se îngrijoreze sau să se amuze. În cele din urmă, nu face nici una, nici alta, căci îi distrage atenţia dispozitivul mobil pe care îl poartă în buzunarul de la piept al cămășii. Este anunțat că a întârziat. Ramona a ajuns deja în localul ales ca punct de întâlnire pentru ei, unde a făcut check-in.

Asta era cam tot ce îi lipsea în clipa asta pentru ca starea de nervozitate să se intensifice.

Mormăie un blestem printre buzele strânse și maxilarul îi joacă nervos. În mod inutil, firește, pentru că automobilul de mișcă la fel de încet.

“Dar nu e vina mea, până la urmă”, își spune, căutând să se scuze, apoi și-o imaginează pe femeie stând la masă şi așteptându-l, stresată, poate chiar enervată; și pe bună dreptate.

                                                        ***

Reușește, la capătul unui șir de înjurături, după nervi și emoții, să străbată cei patru kilometri nenorociți până la local.

Ajuns în fața restaurantului, se opreşte gândindu-se la o replică pe care să o folosească în momentul în care se va afla față în față cu femeia aleasă pentru el. În cele din urmă își spune că orice ar zice, nu ar avea niciun efect, că nu e la o întâlnire cu o persoană necunoscută, pe care încearcă să o agaţe pentru a-şi petrece o noapte sau două cu ea.

Îşi ia inima în dinţi şi trece dincolo de uşile localului.

Verifică dispozitivul mobil, încercând să o repereze pe femeie. “Masa 4…”

O observă rapid şi se blochează preţ de câteva clipe. “O, Doamne. O fi eroare?” Nu, Sistemul nu greşeşte niciodată. “Sistemul ca Sistemul, dar softurile astea…”

Cu ceva efort, se smulge din starea de rătăcire în care i se pare că a plutit secole întregi. O studiază pe femeia cu părul blond tuns scurt, care la rândul ei verifică nerăbdătoare dispozitivul mobil similar cu al lui.

Trage adânc aer în piept şi se urneşte din loc. Oricât de încrezător ar vrea să dea impresia că este, gesturile stângace îl trădează.

Se loveşte cu genunchiul de un scaun, îşi cere scuze, se împiedica uşor de piciorul altuia şi are impresia că drumul acela blestemat nu se mai termină niciodată.

Ajunge la masa Ramonei, transpirat de parcă ar fi alergat la maraton.

—Ramona? întreabă, în timp ce îşi aranjează gulerul cămăşii, care i se pare atât de strâmtă acum…

“La dracu’, Alex!”, are timp să îşi spună, iar în clipa următoare, femeia ridică privirea şi îl fixează cu ochii ei de un albastru ireal.

“Dumnezeule!”

—Amm… Alex? întreabă, la rândul ei Ramona, nesigură.

—D-da, Alex. Încântat, face el şi întinde mâna în direcţia femeii.

—Nu ai dat check-in, spune aceasta, în timp ce se ridică de pe scaun pentru a-i întinde mâna pentru salut. – În plus, ai cam întârziat. Eram pe punctul de a trimite autorităţile pe urmele tale, încheie zâmbind.

—Nu, nu e cazul. Traficul, vremea, zăpada, zice el, bâlbâindu-se.

—Bine, bine, se iartă. Poate că e vina mea pentru că se întâmplă să locuiesc în apropiere şi… Oricum, din cauza traficului şi a zăpezii, nu avem decât douăzeci de minute de petrecut aici, deci tot ce ne putem permite într-un răstimp așa de scurt ar fi doar o băutură.

Alex roşeşte, simţindu-se uşor vinovat, după care merge la bar şi comandă două cockteiluri cu nume aproape imposibil de pronunţat.

Într-un final, ia şi el loc la masă şi încearcă să profite de timpul atât de scurt pe care îl au de petrecut împreună pentru a se cunoaşte.

Îi vorbeşte femeii pe scurt despre slujba sa din domeniul industriei muzicale. “Făcător de muzică”, după cum îi place să spună. “Artist, dacă vrei, dar eu prefer “făcător de muzică”; artişti sunt alţii.”

Ramona se prezintă la rândul ei, dar Alex nu se poate concentra prea tare pe ce are ea de spus, ocupat fiind să-i studieze cu atenţie trăsăturile atât de frumoase şi delicate. Ochi mari, de parcă ar fi scoasă dintr-un anime, buze pline, senzuale, de un roşu aprins, datorită rujului, şi pielea fină pe care ar vrea să o atingă cu orice preţ aici şi acum. Îi ascultă vocea caldă, melodioasă, dar fără să izbutească să înţeleagă prea bine cuvintele pe care femeia le articulează cu graţie. Până la un punct.

—Cred că trebuie să mergem, zice Ramona, iar el se conformează mecanic, fără să adauge vreun cuvânt.

O urmăreşte ridicându-se şi o admiră în toată splendoarea ei. Picioare lungi, frumoase, cum nici în filmele pentru adulţi nu a mai văzut. Îşi ridică apoi uşor privirea înspre…

—Mergem? întreabă femeia, după ce îşi ridică poşeta de pe spătarul scaunului.

—Sigur, răspunde Alex, după care îmbracă sacoul şi trece în faţa ei, pentru a o conduce.

Cât stau să aștepte mașina comandată, fumând amândoi câte o țigară, Ramona îi mărturisește aversiunea ei pentru mașinile fără șofer. Nu are deloc încredere în ele, nu se simte în siguranţă şi tocmai de aceea preferă oricând mersul pe jos.

—E adevărat că existența lor fluidizează traficul, dar… pur și simplu nu le suport, nu mă conving, își susține ea punctul de vedere.

Maşina ajunge în cele din urmă – cu ceva întârziere, evident. Cei doi urcă în spate, aşa cum se procedează, iar acolo, Alex o priveşte încă o dată şi o analizează în detaliu, în timp ce femeia stabileşte pe ecranul din tetiera din faţa sa punctul în care trebuie să ajungă.

“Cât noroc pe capul meu”, îşi spune el. “Putea merge atât de rău… Dar, în schimb… lăsând la o parte faptul că ne înţelegem atât de bine, mai este şi incredibil de frumoasă.”

După ce stabileşte destinaţia, Ramona se întoarce spre el şi îl smulge dintre gândurile printre care rătăcea încântat.

—Sper să nu te sperii de ai mei. Nu sunt tocmai pe minţile lor. Dar ştii tu, familia nu ţi-o alegi… Oricum, nu îmi place deloc ideea asta cu reuniune de familie şi toate prostiile.

Alex simte la fel, astfel că o aprobă bucuros şi îi povesteşte pe scurt despre familia lui şi în special despre mătuşa nebună, Lia.

—Cred că se vor înţelege de minune, concluzionează femeia, râzând, afişându-şi dantura perfectă.

Alex se simte bine lângă Ramona. Totul pare natural, firesc, ea este dezinvoltă și el își dorește ca drumul să nu se mai termine. Este mai mult decât ar fi putut el spera în cele mai frumoase planuri legate de Ziua cea Mare.

                                                                ***

Ajung la cel de-al doilea local, unde sunt întâmpinaţi de membrii familiilor.

Atmosfera e frumoasă, beau, se distrează, se simt bine, pentru că o dată în viaţă vine Ziua cea Mare, nu-i aşa? Până și familiile lor sunt compatibile, în întreaga lor nebunie.

                                                                ***

Câteva ore mai târziu, cei doi se afla în apartamentul barbatului, în intimitate, doar ei doi. Totul culminează cu o noapte de dragoste cum niciunul nu avusese înainte.

                                                                ***

Dimineaţa următoare, la micul—dejun, cei doi îşi mărturisesc faptul că nu s-ar fi aşteptat să fie totul atât de bine. Pare ireal.

—Se pare că au dreptate atunci când afirma că Sistemul nu greşeşte niciodată, zice Ramona, iar Alex râde, în timp ce setează aparatul de cafea pentru două pahare de espresso.

Îşi spune apoi că trebuie să cumpere un al doilea scaun, ca să nu fie nevoit să mănânce de fiecare dată stând în picioare. “E puţin incomfortabil”. Verifică pe tableta creditele, iar de această dată îi apare numărul 9364. “Aha!”

Îşi fac planuri pentru ziua ce urmează.

Câteva ore mai târziu, fiecare se afla la treaba lui.

 

Seara, iau cina împreună, amândoi aşezaţi la masă, pe scaune.

Mai târziu, fac din nou dragoste până la epuizare, de parcă ar fi ultima lor seară pe pământ.

5 Februarie

După o săptămână în care s-au apropiat unul de celălalt cum nici nu visaseră să se întâmple, Alex e de părere că sunt pregătiţi pentru copil – etapa următoare, firească, la momentul ăsta. Totul e fantastic, dar ar putea deveni perfect. Simte asta, simte că nu are cum să se înşele. A mai auzit el vorbindu-se de suflete-pereche şi mariaje perfecte datorate acestui Sistem, dar prefera totuşi să facă pe Toma Necredinciosul. Asta până în momentul în care i-a venit rândul. Da, Sistemul funcţionează.

Ajuns acasă înaintea Ramonei, se gândeşte să îi facă acesteia o surpriză – să pregătească o cină ca la carte, la capătul căreia să îi vorbească despre copil.

Comanda ingredientele necesare, plus o sticlă de vin roşu. “Dintre cele mai bune. Mă costă două sute de credite, dar nu îmi pasă. Nu în seara asta.”

 

După ce îi sunt livrate toate cele comandate, se apuca de gătit, cu ajutorul lui M. Bine, tot ce are el de făcut este să aşeze ingredientele unde și când i se cere, de restul ocupându-se aparatele sofisticate din bucătărie.

În momentul în care totul e aproape gata, Alex începe să numere nerăbdător minutele rămase până la ora la care Ramona ajunge de obicei acasă. Se simte ca un copil entuziasmat şi dornic să le prezinte părinţilor ceva măreţ realizat de el, cu mânuţele şi mintea lui. E absolut sigur de faptul că femeia va fi mai mult decât bucuroasă să îi audă propunerea. Ar suna-o. Se abţine cu greu. Studiază cu atenţie dispozitivul care parcă îl roagă să o contacteze.

În timp ce starea de nerăbdare pune tot mai mult stăpânire pe el, din difuzoare se aude semnalul. E tentat să meargă la uşa pentru a deschide, dar constată că nu aceea e sursa melodiei enervante. Realizează imediat despre ce e vorba şi nu îi place deloc. Cu o singură ocazie a mai sunat acea melodie; atunci când…

—M.! strigă, cât îl ţin plămânii.

—Alex, se pare că…

—Se pare că te ia dracu’, spune, cu tâmplele pulsându-i din cauza furiei ce l-a cuprins rapid.

VA URMA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s